Emblema Falun

www.FalunDafaRomania.net

1. Emblema Falun	Downloadează fişierul word
2. Note ale istoricilor despre Swastika	Downloadează fişierul word

Emblema Falun este simbolul Falun Dafa. Aşa cum este descris de dl. Li Hongzhi în "Zhuan Falun", "Roata Legii din şcoala budistă, Yin-Yang al şcolii taoiste şi lumea cu cele 10 direcţii ale sale sunt toate reflectate în Falun - Roata Legii". "Configuraţia Falun-ului este o miniatură a universului şi are propriile sale forme de existenţă şi propriul proces de evoluţie în oricare dintre celelalte spaţii. De aceea o numesc o lume."

"Falun Dafa se practică conform principiului evoluţiei Universului. De aceea, ceea ce cultivăm noi este Marea Lege şi Marea Tao (Cale). "

Simbolul reprezintă şcoala budistă şi a fost de asemenea un simbol al norocului în China şi în multe alte culturi. Simbolurile Taiji (Yin-Yang) reprezintă şcoala taoistă. Cu toate acestea Falun Dafa nu este o religie şi nu este parte a religiei budiste sau taoiste.

Emblema Falun

Citate din Lecţia Cinci din Zhuan Falun

Falun Dafa a noastră are drept simbol Falun-ul. Cei care au capacităţi supranormale pot vedea că acest Falun se roteşte. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul micilor noastre insigne Falun, care de asemenea se rotesc. Practica cultivării în cazul nostru este îndrumată de Zhen-Shan-Ren, caracteristica universului şi de principiile evoluţiei cosmosului. Prin urmare, ceea ce cultivăm noi este destul de imens. Într-un fel, această emblemă Falun este o miniatură a universului. Şcoala budistă descrie universul ca pe o lume cu zece direcţii, având patru feţe şi opt laturi. Poate că unii pot vedea o coloană verticală de energie deasupra şi dedesubtul său. Împreună cu vârful şi baza sa, Falun-ul alcătuieşte exact lumea cu cele zece direcţii şi constituie acest univers. Reprezintă sumarul universului în şcoala budistă.

Bineînţeles, acest univers este alcătuit din numeroase galaxii, incluzând-o pe a noastră, Calea Lactee. Întregul univers este în mişcare, ca şi galaxiile care-l compun. De aceea, simbolurile Taiji şi micile simboluri de pe emblemă se rotesc. Întregul Falun se roteşte şi simbolul mare din centru se roteşte de asemenea. Într-un fel, simbolizează Calea Lactee a noastră. Deoarece aparţinem şcolii budiste, centrul menţine simbolul şcolii budiste; aşa arată el la suprafaţă. Diferitele substanţe au toate forme de existenţă în toate celelalte dimensiuni, în care au procese de evoluţie extrem de substanţiale şi de complexe şi forme de existenţă. Această emblemă Falun este o miniatură a universului. Are de asemenea propriile sale forme de existenţă şi propriul său proces de evoluţie în toate celelalte dimensiuni, aşa că îl numesc o lume.

Când Falun-ul se roteşte în sensul acelor de ceas, poate absorbi automat energie din univers. Când se roteşte în sens invers acelor de ceas, poate elibera energie. Rotaţia înăuntru (în sensul acelor de ceas) oferă salvarea proprie, în timp ce rotaţia în afară (în sens contrar acelor de ceas) oferă salvare celorlalţi - aceasta este o caracteristică a practicii noastre. Unii oameni au întrebat "Din moment ce aparţinem şcolii budiste, de ce există Taiji-urile? Nu aparţin ele şcolii taoiste?" Pentru că ceea ce cultivăm noi este foarte imens, ceea ce este echivalent cu a cultiva întregul univers. Atunci gândiţi-vă toţi: acest univers este compus din două mari şcoli, cea budistă şi cea taoistă. Dacă excludem pe oricare dintre ele, nu va mai alcătui un univers complet şi nici nu se va mai putea numi un univers complet. Prin urmare, am inclus lucruri din şcoala taoistă. De asemenea, unii practicanţi au afirmat că în afară de şcoala taoistă, mai există de asemenea creştinism, confucianism, alte religii, etc. Vă spun că după ce cultivarea sa atinge un nivel foarte ridicat, confucianismul aparţine şcolii taoiste; când multe practici de cultivare religioasă vestice ating niveluri superioare, ele sunt clasificate ca aparţinând aceluiaşi sistem al şcolii budiste. Există numai aceste două mari şcoli.

Atunci de ce au două dintre Taiji-uri culoarea roşie în vârf şi albastră la bază, iar celelalte două Taiji-uri culoarea roşie în vârf şi neagră la bază? Înţelegerea noastră generală este că Taiji-urile sunt alcătuite din 2 substanţe, albă şi neagră, Qi-ul Yin şi Yang. Acest concept vine dintr-un nivel foarte coborât, deoarece Taiji-ul are manifestări diferite în dimensiuni diferite. La cel mai înalt nivel, culorile sale se manifestă în acest fel. Tao pe care o înţelegem noi în mod curent are această culoare roşie la vârf şi neagră la bază. De exemplu, Tianmu-ul unor practicanţi de-ai noştri este deschis şi au descoperit că culoarea roşie pe care o văd cu ochii lor din carne este verde în dimensiunea adiacentă. Culoarea aurie se vede ca violetă în altă dimensiune, deoarece există această inversiune. Cu alte cuvinte, culorile se schimbă de la o dimensiune la alta. Taiji-urile cu culoare roşie în vârf şi albastră la bază aparţin Marelui Pre-Taoism, care include practici de cultivare din şcoala Qimen. Cele patru simboluri mai mici, aparţin şcolii budiste. Ele sunt la fel cu cel din mijloc, care aparţine de asemenea şcolii budiste. Falun-ul cu aceste culori este destul de luminos şi îl folosim ca simbol al Falun Dafa.

Falun-ul pe care îl vedem cu Tianmu nu are neapărat aceste culori, deoarece culoarea sa de fundal se poate schimba, chiar dacă modelul său nu se schimbă. Când Falun-ul pe care l-am instalat în regiunea voastră abdominală joasă se roteşte, Tianmu-ul vostru îl poate vedea ca roşu, violet, verde sau poate fără culoare. Culoarea sa de fundal se schimbă continuu în ordinea: roşu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet. Ca rezultat, ceea ce vedeţi voi poate avea culori diferite, dar simbolurile swastika sau culorile Taiji-urilor vor rămâne la fel. Găsim că această culoare de fundal arată relativ bine, aşa că am adoptat-o. Cei cu capacităţi supranormale pot vedea o mulţime de lucruri dincolo de această dimensiune.

Unii oameni spun "Acest simbol arată ca al lui Hitler". Vă spun că acest simbol în sine nu conţine nici un concept de clasă. Unii oameni spun "Dacă colţul se apleacă în partea asta, va fi al lui Hitler". Nu este aşa, pentru că se roteşte în ambele sensuri. Societatea noastră umană a început să ştie despre acest simbol pe scară largă cu 2500 de ani în urmă, în timpul lui Sakyamuni. Au trecut numai câteva decade de pe vremea lui Hitler, în timpul celui de-al doilea război mondial. El l-a însuşit, însă culoarea pe care a folosit-o a fost diferită de a noastră. Era neagră şi ţintea în sus şi a fost folosită în poziţia verticală. Nu vom spune mai mult despre acest Falun, deşi am menţionat doar forma sa superficială.

Atunci, ce simbolizează această în şcoala noastră budistă? Unii oameni spun că aduce noroc, ceea ce este o interpretare a oamenilor obişnuiţi. Vă spun că semnifică nivelul unui Buddha. Există numai la nivelul de Buddha. O Bodhisattva sau un Arhat nu îl au. Dar Bodhisattva senioare, cele patru Bodhisattva senioare îl au. Am găsit că nivelul acestor patru Bodhisattva senioare l-a depăşit cu mult pe cel al Buddha obişnuiţi, ele fiind chiar mai sus decât un Tathagata. Există numeroşi Buddha peste nivelul Tathagata. Un Tathagata are numai un simbol . Cei care au atins un nivel mai ridicat decât cel de Tathagata, vor avea mai multe simboluri . Un Buddha al cărui nivel este de două ori cât cel de Tathagata, are două simboluri . Cei care sunt şi mai sus vor avea trei, patru, cinci svastikam, ş.a.m.d. Unii au atâtea svastikam încât acestea sunt peste tot pe corpul lor, incluzând capul, umerii şi genunchii. Când sunt în număr foarte mare, vor apare chiar pe palme, degete, tălpi şi degetele de la picioare, etc. Odată ce nivelul cuiva creşte, acesta va avea din ce în ce mai multe simboluri . De aceea, simbolul reprezintă statusul unui Buddha. Cu cât este mai înalt, cu atât acel Buddha are mai multe simboluri .

Sfârşitul citatului din Zhuan Falun

1 svastikam--"Roata Luminii" în Sanskrită, este un simbol datând de 2,500 de ani şi a fost găsit în rămăşiţe arheologice din Grecia, Peru, India şi China. De secole a însemnat norocul, a reprezentat soarele şi a avut o imagine pozitivă.

Dacă analizaţi inelul exterior al simbolului Falun Dafa, veţi vedea că există 4 swastici (ale şcolii budiste) şi 4 Taiji (sau Yin-Yang, simboluri ale şcolii Taoiste). Taiji-urile nu sunt alb-negre, deoarece aceste culori sunt manifestarea unui nivel foarte coborît. Din cele 4 Taiji-uri, 2 sunt roşu-negre (din Tao, după cum se înţelege în general) şi 2 sunt roşii-albastre (ale Şcolii Primordiale a Marii Căi, care include şi Calea de Cultivare Rară). Dacă analizăm toate swasticile simbolului Falun Dafa, vom observa că toate braţele lor sunt în sens invers acelor de ceas. Dar, deoarece Falun Dafa poate fi văzut de sus sau de jos, ca şi din toate celelalte 8 direcţii indicate în cercul exterior prin cele 4 Taiji şi cele 4 swastici, atunci putem spune că swasticile Falun Dafa pot fi privite ca rotindu-se în sensul acelor de ceas sau contrar acelor de ceas. "Când Falun-ul se roteşte în sensul acelor de ceas, poate absorbi automat energie din univers. Atunci când se roteşte în sens contrar acelor de ceas, poate elibera energie." (Vezi Zhuan Falun pentru detalii)

Note ale istoricilor despre Swastika
Notă: Textul de mai jos NU face parte din învăţăturile Falun Dafa.
Este numai o explicaţie a simbolului swastika şi opinii ale unor istorici despre acest simbol.

Swastika NU a început ca simbol al urii naziste, ci derivă din cuvântul sanscrit "SVASTIKAH", care înseamnă "a fi norocos".

Înţelege SWASTIKA în sensul ei adevărat:

un simbol antic al norocului, prosperităţii şi vieţii îndelungate, folosit în culturi ca

China, India, Grecia, America, Israel sau Europa

Cuvântul german şi englez SWASTIKA provine din cel sanskrit: SVASTIKAH, care înseamnă "a fi norocos". Prima parte a cuvântului, "SVASTI", poate fi la rândul său împărţită în două: SU- "bun, bine", şi "ASTI" - "este". Partea "ASTIKAH" înseamnă pur şi simplu "a fi". Cuvântul este asociat cu lucrurile bune în India, deoarece înseamnă "norocos".

Pentru a avea o idee despre vechimea acestui simbol în China, mai jos este o ilustrată a cometelor pictate pe mătase, cu o vechime de aproximativ 2300 de ani:

Mătasea a fost descoperită în 1970s la Mawangdui, lângă Changsa, în Mormântul Numărul Trei. Există 29 de comete ilustrate pe această mătase, dintre care 4 sunt ilustrate mai sus. După cum se poate vedea, ultima cometă, din stânga, este ilustrată ca o swastikă. Sagan şi Druyan, în cartea lor "Cometa" (Random House 1985), p. 186, spun "Cea de-a 29-a cometă este numită 'Di-Xing', 'steaua cu coadă lungă de păun'." Odată cu formarea cometei, swastika arată ca o cometă care se învârte din care pornesc jeturi, asemănător cu cometa Hale-Bopp.

După Joe Hofler, care-l citează şi pe Dr. Kumbari de la muzeul Urimqi din Xinjiang, China, indo-arienii triburilor germanice au călătorit în Europa în jur de 2000 e.n şi au adus cu ei simbolul "swastika" (discul soarelui) odată cu arta lor religioasă, aşa cum este demonstrat de relicvele arheologice găsite în mormintele din Kurgan, Rusia, sau mormintele indo-ariene din Xinjiang, China.

Cu aproximativ 2000 de ani în urmă, când budismul a fost adus în China, chinezii au împrumutat de asemenea swastika şi sensul său aducător de noroc. În China swastika este considerată un caracter chinez pronuntat WAN (în Mandarină). Este de asemenea considerat echivalent cu un alt caracter chinez, cu aceeaşi pronunţie, care înseamnă "10000", "un număr mare", "totul".

În India se folosesc swastici în sensul acelor de ceas şi în sens contrar acelor de ceas, cu înţelesuri diferite. Din moment ce swastika este un simbol simplu, a fost probabil folosit independent de multe dintre societăţile umane. Una dintre cele mai vechi swastici a fost pictată pe pereţii unei peşteri paleolitice, cu 10000 de ani în urmă.

Swastika continuă şi astăzi să fie un simbol des folosit în budism, jainism şi hinduism.

În Grecia, Creta şi Troia swastika era folosită larg cu scopuri decorative.

Un vas cu motive geometrice datat sec 8, î.C, aflat la muzeul din Otago.

Pe continentele Americane, swastika a fost folosită de nativii americani. Era deasemenea folosită în arta maya şi aztecă. În America de Nord swastika era un simbol folosit de indienii navajo, Tenesee şi în colinele - morminte ale indienilor din Ohio.

Un covor din America centrală.

În Israel se pot găsi swastici decorative ăn sinagogi antice şi temple vechi de 2000 de ani.

Ein-Gedi - mozaicul în formă de swastikă al vechilor sinagogi

Maoz-Haim - Swastika pe podeaua unei sinagogi

În Europa, simbolul swastika se poate găsi în catacombele romane (Crux Dissimulata), sau brodat pe veşmintele creştine din secolul 8 şi 9. Este deasemenea cunoscut triburilor germane ca "Crucea lui Thor" şi este interesant că naziştii nu au folosit acest termen, care ar fi fost consistent cu istoria germană, ci au preferat în schimb să-l "fure" pe cel indian, "swastika". "Crucea lui Thor" a fost de asemenea adus în Anglia de scandinavii care s-au stabilit în Lincolnshire sau Yorkshire, cu mult înaintea lui Hitler.

Mozaic de pe biserica Sf. Sofia din Kiev, sec 11.

Swastika - un simbol al norocului pe o ilustrată

Mai interesant este că, după cum se poate vedea mai sus, a fost găsit pe templele evreieşti de 2000 de ani vechime, din Palestina, aşa că Hitler a "furat" (fără să vrea?) un simbol evreiesc şi indian.

Referinţe la informaţii despre swastika:

1.      Thomas Wilson, Curator, Department of Prehistoric Anthropology, U.S. National Museum, Chapter "The Swastika, the earliest known symbol and its migrations; with observations on the migration of certain industries in prehistoric times." from "Report of National Museum" (1894), pp. 757-1030.

2.      Barbara G. Walker, "THE WOMAN'S ENCYCLOPEDIA OF MYTHS AND SECRETS" (1983), and "THE WOMAN'S DICTIONARY OF SYMBOLS & SACRED OBJECTS" (1988), both published by Harper & Row;

3.      James A. Michener, "THE SOURCE";

4.      Ernest Klein, "KLEIN'S COMPREHENSIVE ETYMOLOGICAL DICTIONARY OF THE ENGLISH LANGUAGE" (Elsevier, 1971);

5.      Robert H. Mathews, "MATHEWS' CHINESE-ENGLISH DICTIONARY" (Harvard, 1966);

6.      "In Search of the Cradle of Civilization" de Georg Feuerstein, Subhash Kak, şi David Frawley (Quest 1995) este descrisă istoria Indiei dintr-o perspectivă diferită de cea a colonialiştilor englezi.