LECŢIA 7

 

Despre omor

Chestiunea omorului este foarte delicată. Am stabilit cerinţe foarte stricte pentru practicanţi: nu pot omorî fiinţe. Indiferent dacă este vreo practică a şcolii budiste sau taoiste, sau a şcolii Qimen, toate tratează această chestiune absolut şi interzic omorurile, atâta timp cât sunt practici ale unei Legi ortodoxe. În mod cert. Deoarece consecinţa omorurilor este mult prea serioasă, vom vorbi despre ea în detaliu. În budismul iniţial, omorul se referea în principal la omorârea unei vieţi umane, care era actul cel mai serios. Mai târziu, omorârea fiinţelor de dimensiuni ceva mai mari, sau a animalelor domestice mari, sau a animalelor relativ mari erau toate privite ca acte foarte serioase. De ce privea comunitatea cultivatorilor chestiunea omorului atât de serios? În budism se afirma în trecut că fiinţele care nu trebuiau să moară, dacă erau omorâte deveneau spirite singuratice şi stafii fără casă. Ceremoniile de mântuire din trecut erau executate pentru aceste suflete. Fără ceremoniile de mântuire aceste suflete ar fi suferit de foame şi de sete şi ar fi suferit greutăţi teribile. Acestea sunt afirmaţiile făcute în trecut de budism.

Noi credem că cineva trebuie să plătească o cantitate considerabilă de "De" drept compensaţie, atunci când face ceva rău cuiva. Aici ne referim de obicei la cazul în care se ia ceva ce aparţine altor oameni, etc. Însă dacă o viaţă este curmată brusc, indiferent dacă este un animal sau altă creatură, va genera o mulţime de karma. Omorul însemna odată curmarea unei vieţi umane, care cauzează relativ mai multă karma. Dar omorârea altor fiinţe nu este un păcat mai uşor, cauzând direct enorm de multă karma. În special pentru un practicant: există unele încercări care au fost aranjate în diferitele faze ale cultivării tale. Ele vin toate din karma ta şi sunt propriile tale încercări, fiind aşezate la niveluri diferite, pentru ca tu să te îmbunătăţeşti. Atâta timp cât îţi ridici xinxing-ul, le vei putea trece cu bine. Însă, dacă obţii o cantitate atât de mare de karma dintr-o dată, cum le vei mai putea depăşi cu bine? Cu nivelul tău de xinxing este imposibil să depăşeşti încercările şi ele pot face imposibilă continuarea cultivării tale.

Am observat că atunci când se naşte o persoană, mulţi "el" sunt născuţi simultan într-un teritoriu anume al spaţiului cosmic. Ei arată toţi la fel, au acelaşi nume şi fac lucruri asemănătoare. Aşa că pot fi priviţi ca făcând parte din aceeaşi entitate. Chestiunea care se pune aici este că atunci când unul dintre ei (ca în cazul vieţii unui animal mare) moare dintr-o dată, iar ceilalţi dintre "el" din celelalte dimensiuni nu şi-au terminat deocamdată cursul predestinat al vieţii şi mai au încă mulţi ani de trăit, cel care a murit va fi fără casă şi va rătăci prin spaţiul universului. Spiritele singuratice şi fantomele fără casă, care suferă de foame, sete, şi greutăţi, care au fost descrise în trecut, pot fi asemenea cazuri. Însă am observat într-adevăr situaţia teribilă în care suferă, pentru că are de aşteptat până când destinul său final este împlinit şi toţi dintre "el" din diversele dimensiuni îşi completează călătoria vieţii. Cu cât aşteaptă mai mult, cu atât suferă mai mult. Cu cât suferă mai mult cu atât ucigaşul va primi mai multă karma cauzată de această suferinţă. Gândiţi-vă numai cât de multă karma puteţi clădi. Am observat acest lucru cu ajutorul capacităţilor supranormale.

De asemenea am mai observat o situaţie: atunci când se naşte cineva, într-o dimensiune anumită va exista un profil complet al vieţii sale. Cu alte cuvinte, întreaga sa viaţă se află acolo, unde trăieşte şi ce ar trebui să facă. Cine aranjează aceste lucruri? Evident, sunt făcute de către o fiinţă de un nivel mai înalt. De exemplu, la naştere el aparţine unei anumite familii, unei anume şcoli, are un anumit loc de muncă în societatea umană. Datorită serviciului său vor avea loc diverse contacte umane. Cu alte cuvinte, întreaga societate umană este planificată în acest fel. Dar dacă o viaţă este curmată brusc şi acest lucru nu se conformează aranjamentului iniţial, lucrurile schimbându-se, acea fiinţă mai înaltă nu-l va ierta pe cel care a făcut acest lucru. Haideţi să ne gândim. Ca practicanţi, sperăm să cultivăm spre niveluri mai înalte. Fiinţa de nivel înalt nu-l va ierta pe ucigaş. Credeţi că acesta va mai putea să practice cultivare? Maeştrii unora nu sunt nici măcar la nivelul acestei fiinţe. Aşa că maestrul său va fi şi el pedepsit şi trimis jos. Gândiţi-vă numai. Este aceasta o problemă oarecare? Aşadar este foarte greu ca cineva care a făcut acest lucru să mai poată cultiva.

Unii dintre practicanţii Falun Dafa au luptat poate în războaie. Acele războaie sunt condiţii aduse de marile schimbări ale climatului cosmic, iar tu erai numai un element al acelei stări. Dacă nu există activităţi umane care să urmeze marile schimbări cosmice, asemenea condiţii n-ar fi fost aduse în societatea umană şi nici n-ar mai putea fi numite schimbări cosmice. Acele evenimente au evoluat conform marilor schimbări cosmice şi n-au fost în totalitate din vina ta. Noi aici ne referim la karma cauzată de faptele greşite pe care cineva le comite pentru a obţine câştig personal, interese personale, sau ceva legat de propria persoană. Nu este vina ta, atâta timp cât este legat de schimbări ale întregului spaţiu cosmic sau de dezvoltări majore ale societăţii.

Omorârea unei fiinţe poate aduce o cantitate enormă de karma. Unii s-au întrebat "Nu putem omorî, dar acasă eu sunt bucătarul. Cum îmi voi hrăni familia, dacă nu pot omorî?" Această problemă specifică nu este treaba mea. Eu îi învăţ Legea pe practicanţi, nu vorbesc la întâmplare spunându-le oamenilor obişnuiţi cum să-şi trăiască viaţa. Ar trebui să tratezi fiecare problemă conform Marii Legi. Fă ce vrei, atâta timp cât ţi se pare drept. Oamenii obişnuiţi fac ce vor, aceasta fiind treaba oamenilor obişnuiţi. Este imposibil ca toată lumea să practice cultivare. Ca practicant ar trebui să urmezi un standard mai înalt, aşadar eu pun această condiţie numai practicanţilor.

În afară de fiinţele umane şi animale, plantele sunt şi ele vieţi. Orice materie îşi poate înfăţişa viaţa în celelalte dimensiuni. Atunci când tianmu-ul tău va atinge planul Vederii Legii, vei vedea că totul, inclusiv pietrele şi pereţii pot vorbi şi te vor saluta. Poate că unii se întreabă "Grânele şi legumele pe care le mâncăm sunt şi ele vii. La fel muştele şi ţânţarii. Ce trebuie să facem? Este destul de neconfortabil să fii pişcat de un ţântar în timpul verii şi va trebui să-l observăm cum ne pişcă fără să-i facem nimic. N-ar trebui să omorâm muştele, ci să ne uităm la ele cum murdăresc mâncarea". Vă spun că nu trebuie să omorâţi la întâmplare, fără motiv. Însă nici nu trebuie să devenim gentleman-i ultra precauţi, care îşi concentrează atenţia pe chestiuni minore şi care fac orice pas cu frică, sărind când merg, atenţi să nu omoare vreo furnică. Aş spune că trăieşti o viaţă obositoare. Nu este şi acesta un ataşament? Deşi poate că n-ai omorât furnica pentru că ai sărit din precauţie, este posibil să fi omorât în felul acesta o mulţime de microorganisme. Există o mulţime de vieţi mai mici în microcosmos, inclusiv microbi şi bacterii, peste care poate că ai păşit şi pe care le-ai omorât ca urmare. În cazul acesta ar trebui să nu mai trăim. Nu vrem să devenim asemenea oameni, iar acest lucru va face imposibilă practicarea cultivării. Lucrurile trebuie privite dintr-o perspectivă mai largă, iar cultivarea trebuie practicată cu nobleţe.

Noi oamenii trăim şi ar trebui să ne menţinem viaţa omenească. Aşa că mediul în care trăim trebuie să asigure nevoile vieţii unui om. Nu putem face rău sau omorî vieţi intenţionat, dar nu putem nici deveni prea îngrijoraţi de asemenea banalităţi. De exemplu, legumele şi grânele pe care le cultivăm sunt şi ele vii. Nu putem să nu le mai mâncăm doar pentru că sunt vii. Atunci cum mai putem să practicăm cultivarea? Trebuie să ţintim către ceva mai ridicat şi să fim deschişi la minte. De exemplu, atunci când mergi, unele furnici sau insecte se pot afla sub talpa ta şi pot muri. Poate îşi merită moartea, din moment ce n-ai făcut-o intenţionat. În lumea biologiei şi microbiologiei există şi chestiunea echilibrului ecologic. Dacă o specie va avea prea mulţi indivizi, va fi o problemă. Aşadar cultivarea trebuie practicată cu demnitate şi într-o manieră dreaptă şi demnă. Dacă în casă există muşte şi ţânţari, le putem da afară şi putem instala o plasă pentru a le ţine afară. Uneori ele nu pot fi date afară. În acest caz, asta este. Dacă vor ciupi şi vor face rău oamenilor în spaţiul în care aceştia trăiesc, trebuie cu siguranţă gonite. Dacă nu pot fi gonite, nu le poţi observa pur şi simplu cum îi ciupesc pe ceilalţi. Ca practicant nu te deranjează şi eşti imun la ele, dar membrii familiei tale, care sunt oameni obişnuiţi şi nu practică, sunt îngrijoraţi de chestiunea bolilor contagioase. Nu putem să permitem unui ţânţar să ciupească faţa unui copil.

Să vă dau un exemplu. Există o poveste despre Sakyamuni, în anii săi de început. Într-o zi Sakyamuni a vrut să facă baie în pădure şi a rugat un discipol să-i cureţe cada. Discipolul său s-a dus la cadă şi a văzut că era plină de insecte care mişunau peste tot. Dacă ar fi curăţat cada, ar fi omorât insectele. Discipolul a venit înapoi la Sakyamuni şi i-a spus "Cada este plină de insecte." Sakyamuni nu l-a privit şi i-a replicat "Du-te şi curăţă cada." Discipolul a mers înapoi la cadă şi n-a ştiut cum s-o cureţe, pentru că ar fi omorât insectele. S-a dus din nou înapoi la Sakyamuni şi a spus "Maestre, cada este plină de insecte. Dacă o curăţ vor fi omorâte." Sakyamuni l-a privit şi i-a spus "Ceea ce te-am rugat eu să faci este să cureţi cada." Discipolul a înţeles brusc şi s-a dus şi a curăţat cada. Această poveste spune un principiu. Nu trebuie să sărim peste baie pentru că în cadă sunt insecte şi nici nu trebuie să ne căutăm alt loc în care să locuim din cauza ţânţarilor. Nici nu trebuie să ne sugrumăm şi să încetăm să mâncăm pentru că grânele şi legumele sunt vii. Nu trebuie să devenim aşa. Trebuie să echilibrăm corect această relaţie şi să cultivăm într-o manieră nobilă. Dacă nu vom face rău nici unei vieţi în mod intenţionat va fi în regulă. În acelaşi timp oamenii au nevoie de un spaţiu de trai şi condiţii în care să supravieţuiască, iar acestea trebuie menţinute. Fiinţele umane trebuie să-şi menţină vieţile şi felul normal de viaţă.

În trecut, unii maeştri falşi de qigong susţineau "Se pot omorî fiinţe în prima şi cea de-a cincisprezecea zi a lunii"[1]. Unii dintre ei afirmau chiar că este în regulă dacă omori animale cu două picioare, ca şi cum ele n-ar fi nişte fiinţe. Dacă pe întâi şi cincisprezece ale lunii luăm viaţa cuiva, nu este omor, este cumva săparea pământului? Unii maeştri falşi de qigong pot fi identificaţi după cuvântări, conduita lor şi după ceea spun şi după ce urmăresc. Toţi cei care spun asemenea lucruri au de obicei futi. Uitaţi-vă numai la felul în care un maestru de qigong posedat de o vulpe mănâncă carne de găină. Atunci când înfulecă găina nu vrea nici măcar să scuipe afară oasele.

Nu numai că omorul aduce o mulţime de karma, dar implică şi chestiunea compasiunii. Ca practicanţi, nu trebuie să avem compasiune? Atunci când compasiunea ta va ieşi afară, vei observa probabil că toate fiinţele şi toată lumea suferă. Vor apare astfel de lucruri.

 

Despre consumul de carne

Consumul de carne este de asemenea o problemă sensibilă, dar consumul de carne nu este omor. Noi n-am cerut nimănui să nu mai mănânce carne, deşi studiaţi calea de cultivare de atâta timp. Mulţi maeştri de qigong vă spun să încetaţi să consumaţi carne atunci când intraţi în clasele lor. Probabil că veţi gândi "Nu sunt încă pregătit mental să încetez să mai mănânc carne dintr-o dată." Mâncarea servită astăzi acasă poate să fie pui prăjit sau peşte prăjit, care miros destul de bine, dar nu-ţi va fi permis să le mănânci. Acelaşi lucru este valabil în cazul practicilor religioase care forţează abandonarea consumului de carne. Practicile obişnuite ale şcolii budiste şi unele dintre practicile taoiste spun acelaşi lucru şi interzic consumul de carne. Aici nu vă cerem să faceţi acest lucru, dar şi noi avem o poziţie. Ce vă cerem noi atunci? Deoarece calea noastră de cultivare este una în care Legea cultivă practicanţii, înseamnă că se vor ivi unele situaţii determinate de gong şi Lege. În timpul cultivării, vor apare diferite situaţii la diferite niveluri. Într-o bună zi, sau poate după lecţia mea de astăzi, unii se pot găsi într-o astfel de situaţie încât nu mai pot consuma carne, iar carnea poate să înceapă să le miroasă urât. Le va veni să vomite dacă mănâncă. Nu eşti forţat şi nu trebuie să abandonezi tu însuţi consumul de carne, ci vine de la tine. O dată ce ai atins această fază, nu vei mai putea consuma carne deoarece aceasta se va reflecta din gong. Va merge până într-acolo încât chiar vei vomita dacă mănânci carne.

Practicanţii noştri veterani ştiu toţi că o astfel de stare va apare în cultivarea Falun Dafa. Situaţii diferite vor apare la niveluri diferite. Unii practicanţi au o dorinţă puternică pentru asta şi un mare ataşament de a consuma carne. Mănâncă multă carne în mod regulat. Atunci când altora li se pare greţoasă, lor nu, şi o mănâncă fără probleme. Ce trebuie făcut pentru a le îndepărta ataşamentul? O astfel de persoană se va simţi rău de la stomac atunci când va consuma carne. Nu va avea această durere dacă nu consumă carne. Va apare o astfel de situaţie, însemnând că nu trebuie să mai mănânce carne. Înseamnă cumva că din acel moment şcoala noastră nu va mai avea de a face cu consumul de carne? Nu este aşa. Cum trebuie să tratăm această problemă? A fi incapabil să mănânci carne va veni de la inimă. Care este scopul? Atât interzicerea forţată a consumului de carne în căile de cultivare din temple cât şi incapacitatea de a consuma carne în calea noastră au ca scop eliminarea dorinţei umane şi a ataşamentului uman de a consuma carne.

Unii sunt pur şi simplu incapabili să mănânce dacă nu au carne în farfurie. Acesta este ataşamentul unui om obişnuit. Într-o dimineaţă, când treceam prin intrarea din spate a parcului Triumf din Changchun, ieşeau trei oameni care vorbeau tare. Unul spunea "Ce fel de qigong se practică, în care oamenii nu pot consuma carne? Aş da mai degrabă zece ani din viaţă decât să nu mănânc carne!" Ce dorinţă puternică este aceasta! Să ne gândim: N-ar trebui aruncat un asemenea ataşament? Cu siguranţă. În timpul cultivării se ţinteşte către abandonarea diferitelor dorinţe şi ataşamente. Spus mai simplu, dacă dorinţa consumului de carne nu este abandonată, nu înseamnă că acest ataşament nu este părăsit? Cum îşi poate termina el cultivarea în acest caz? Aşadar, atâta timp cât există un ataşament, trebuie eliminat. Însă asta nu înseamnă că nu vom mai consuma carne de acum înainte. Scopul nu este de a nu consuma carne, ci de a abandona acest ataşament al tău. Dacă îţi poţi abandona ataşamentul în timpul perioadei în care nu poţi consuma carne, vei putea probabil să mănânci din nou mai târziu. Carnea nu va mai mirosi urât şi nu va mai avea gust rău. Nu va mai conta ce mănânci.

Când vei putea consuma carne din nou, ataşamentul tău şi dorinţa pentru carne vor fi fost deja abandonate. Însă va apare o mare schimbare: carnea nu ţi se va mai pare delicioasă. Dacă se găteşte acasă, o vei mânca împreună cu familia. Dacă nu se va găti acasă, nu-i vei mai duce lipsa. Dacă o mănânci nu ţi se va mai pare delicioasă. Va apare o astfel de situaţie. Însă practicarea cultivării printre oamenii obişnuiţi este destul de complicată. Dacă în familia ta se găteşte mereu carne, după o perioadă de timp o vei găsi din nou gustoasă. Va apare o astfel de recidivă şi se va repeta de multe ori în cursul cultivării. Poţi deveni brusc din nou incapabil de a consuma carne. Ar trebui să nu mănânci carne atunci când nu poţi. Vei fi cu adevărat incapabil s-o mănânci şi vei vomita dacă o faci. Aşteaptă până când vei putea mânca din nou şi urmează cursul natural. Scopul în sine nu este de a consuma sau nu carne. Cheia este abandonarea acelui ataşament.

Calea noastră de cultivare Falun Dafa permite un progres rapid. Atâta timp cât îţi ridici xinxing-ul, vei trece rapid la alte niveluri. Unii prin natura lor nu au un ataşament puternic pentru consumul de carne; nu le pasă dacă mănâncă sau nu carne. Le va lua câteva săptămâni pentru a uza acest ataşament. Unora le poate lua una, două, sau trei luni, poate jumătate de an pentru a face asta. În afara cazurilor neobişnuite, nu va lua mai mult de un an pentru a putea să mănânci din nou carne, pentru că a devenit deja un produs de larg consum pentru omenire. Însă practicanţii profesionişti din temple nu trebuie să consume carne.

Să vorbim acum despre cum priveşte budismul consumul de carne. Budismul la începuturile sale nu interzicea consumul de carne. Când Sakyamuni îşi conducea discipolii în cultivare în privaţiuni în păduri, nu exista o asemenea regulă de abţinere de la carne. De ce nu exista? Pentru că atunci când Sakyamuni a transmis Dharma, în urmă cu 2.500 de ani, societatea era foarte înapoiată. Unele regiuni aveau agricultură, altele nu. Exista foarte puţin pământ cultivat, iar pretutindeni existau păduri. Cantitatea de grâne era limitată şi acestea erau extrem de rare. Oamenii abia trecuseră de societatea primitivă şi trăiau în principal din vânătoare. În multe regiuni se hrăneau în principal cu carne. Pentru a abandona la maximum ataşamentele umane, Sakyamuni nu le-a permis discipolilor accesul la nici un fel de bogăţii materiale, etc. Şi-a luat discipolii după el să cerşească pentru mâncare. Aceştia mâncau orice li se dădea. Mai mult, fiind practicanţi nu-şi puteau alege hrana care li se dădea şi care putea include carne.

În budismul de început a existat interzicerea pentru Hun[2]. Această regulă vine din budismul de început, dar acum se spune că şi carnea face parte din Hun. De fapt Hun în timpul acela nu se referea la carne, ci la lucruri ca ceapă, ghimbir, usturoi, etc. De ce erau ele privite drept Hun? În zilele noastre mulţi dintre călugări nu pot explica acest lucru, printre multe alte lucruri, din cauză că nu practică cu adevărat cultivare. Ceea ce a transmis Sakyamuni a fost "Percept, Samadhi, Înţelepciune". "Percept" se referă la abandonarea tuturor ataşamentelor oamenilor obişnuiţi. "Samadhi" se referă la faptul că practica se făcea în stare de transă completă şi prin aşezarea în poziţie de meditaţie şi prin faptul că practicantul trebuia să fie în concentrare completă. Orice lucru care îi afecta starea de transă era considerat interferenţă serioasă. Oricine mânca ceapă, ghimbir sau usturoi mirosea tare. Călugării acelui timp stăteau de obicei în cerc unul lângă celălalt în pădure sau într-o peşteră. Cine mânca asemenea lucruri producea un miros destul de iritant, afectându-i pe ceilalţi care stăteau în transă şi interfera puternic în cultivarea lor. Astfel că a fost făcută această regulă, iar asemenea mâncare a fost considerată Hun şi interzisă. Multor fiinţe cultivate din corp le este destul de silă de asemenea mirosuri puternice. Ceapa, ghimbirul, sau usturoiul pot de asemenea stimula dorinţele umane. Dacă mănâncă prea mult oamenii pot deveni de asemenea dependenţi de ele. Aşa că au fost considerate Hun.

În trecut, după ce atingeau niveluri foarte înalte în cultivare şi starea de kaigong sau semi kaigong, mulţi călugări realizau şi ei că de fapt acele reguli nu contau în timpul practicii cultivării. Dacă ataşamentul acela era abandonat, materia propriu-zisă nu avea nici un efect. Ceea ce interferează într-adevăr cu un practicant este acea inimă. Drept urmare, de-a lungul istoriei, călugării cu realizări au observat şi ei că dacă cineva mânca sau nu carne nu era o chestiune critică. Problema cheie era dacă se putea abandona sau nu acest ataşament. Dacă cineva n-are ataşamente, nu este nici o problemă ce mănâncă pentru a-şi umple stomacul. Din moment ce unii călugări au practicat în temple în felul acesta, mulţi oameni s-au obişnuit cu asta. În plus, cu timpul n-a mai fost doar o regulă, ci un lucru stabilit în temple: călugării nu consumă carne deloc. Oamenii s-au obişnuit şi ei cu o asemenea cale de cultivare. Să vorbim despre călugărul Jigong, care a fost foarte popularizat în operele literare. Călugării n-ar trebui să mănânce carne. El a făcut-o şi astfel a ieşit în evidenţă. De fapt, fusese expulzat din templul Lingyin, iar hrana devenise principala sa grijă, din moment ce se afla într-o criză în viaţa sa. Mânca ce apuca, pentru a-şi umple stomacul. Atâta timp cât îşi umplea stomacul, nu era ataşat de o mâncare anume şi nici nu-i păsa ce mânca. La acel nivel de cultivare a înţeles acest principiu. De fapt Jigong a consumat carne numai ocazional, probabil o dată sau de două ori. Scriitorii au devenit foarte interesaţi când au auzit că un călugăr a mâncat carne. Cu cât este mai surprinzător subiectul, cu atât mai interesaţi vor fi cititorii. Operele literare trebuie să fie inspirate din realitate, dar apoi ajung deasupra realităţii. Aşa că a fost popularizat. De fapt, dacă acel ataşament este abandonat într-adevăr, nu contează ce mănânci pentru a-ţi umple stomacul.

În Asia de sud-est, sau în regiunile de sud ale Chinei, ca de exemplu Guangdong şi Guangxi, unii budişti laici nu spun că sunt budişti, pentru că ar suna prea demodat. Afirmă că mănâncă hrană budistă, sau că sunt vegetarieni, ceea ce sugerează că sunt vegetarieni budişti. Consideră cultivarea buddha ca pe ceva atât de simplu. Cum este posibil ca a fi vegetarian să fie echivalent cu cultivarea buddha? După cum se ştie consumul de carne este un singur ataşament, o singură dorinţă. A fi vegetarian presupune abandonarea acestui singur ataşament. Cultivarea se poate termina numai prin abandonarea tuturor dorinţelor umane şi a ataşamentelor, de exemplu invidia, mentalitatea de competiţie, exaltarea, mentalitatea de laudă şi a celorlalte ataşamente umane. Cum este posibil ca prin abandonarea acestui singur ataşament al consumului de carne să se permită cultivarea buddha? Această afirmaţie este incorectă.

Despre problema hranei, nu este vorba numai de consumul de carne, nu trebuie să devii ataşat de nici o altă mâncare. Asta este valabil şi pentru alte lucruri. Unii pot spune că le place pur şi simplu să mănânce o anumită mâncare, acesta fiind un alt ataşament. După atingerea unui anumit nivel de cultivare, un practicant nu va mai avea un asemenea ataşament. Bineînţeles, Legea noastră este predată la un nivel foarte înalt şi se bazează pe o combinaţie de niveluri diferite. Este imposibil ca cineva să atingă o asemenea etapă dintr-o dată. Afirmi că îţi place să mănânci o mâncare anumită, dar atunci când în cultivarea ta vine timpul să abandonezi acel ataşament, nu vei mai fi capabil s-o mănânci. Dacă o faci, poate să nu mai fie la fel de gustoasă şi va avea alt gust. Când mergeam la lucru pe timpul acela, cantina locului de muncă pierdea întruna bani şi mai târziu a dat faliment. După ce a dat faliment, fiecare îşi aducea prânzul de acasă. Era destul de problematic să te grăbeşti să găteşti de dimineaţă. Uneori cumpăram două chifle încălzite şi brânză de soia în sos de soia. Teoretic era o masă destul de uşoară. Însă nu era permis să mănânc această mâncare mereu şi ataşamentul trebuia de asemenea abandonat. Mă simţeam rău de îndată ce vedeam brânză de soia. Dacă încercam să mânănc, nu mai puteam, pentru a nu dezvolta un ataşament. Bineînţeles, aceasta se va întâmpla numai atunci când vei atinge un anumit nivel de cultivare. Chiar la început nu va fi aşa.

Şcoala budistă nu permite băutul alcoolului. Aţi văzut vreodată un buddha care ţine un pahar de vin în mână? Nu. Am spus că cineva poate să nu fie capabil să mănânce carne, dar după ce ataşamentul este abandonat în timpul practicii cultivării printre oamenii obişnuiţi, nu va fi nici o problemă dacă va consuma carne din nou. Însă după ce renunţi la alcool, nu trebuie să mai bei din nou. Nu are un practicant gong în corp? Diferite forme de gong şi unele capacităţi supranormale apar la suprafaţa corpului tău, ele fiind toate pure. De îndată ce bei alcool toate îţi vor părăsi corpul. Într-o clipită în corpul tău nu va mai rămâne nimic, pentru că le este frică de acel miros. Este destul de rău dacă cineva este dependent de acest obicei, iar băutul poate face persoana iraţională. De ce unele dintre marile căi de cultivare taoiste cer să se bea alcool? Deoarece nu cultivă zhu yuanshen, iar băutul poate face zhu yuanshen inconştient.

Unii iubesc alcoolul la fel de mult cum îşi iubesc viaţa, în timp ce altora le place alcoolul. Unii au devenit intoxicaţi de alcool din cauza băutului. Nici măcar nu-şi vor ridica bolul de orez de jos fără să bea şi trebuie să bea. Ca practicanţi, nu trebuie să fim aşa. Băutul de alcool creează sigur dependenţe. Este o dorinţă care stimulează nervii adictivi. Cu cât bea mai mult, cu atât devine mai dependent de aceasta. Să ne gândim, n-ar trebui să abandonăm un asemenea ataşament, ca practicanţi? Acest ataşament trebuie de asemenea aruncat. Cineva poate gândi "Este imposibil, pentru că trebuie să am grijă de întâlniri cu clienţii, sau sunt responsabil de contacte de business şi nu-mi este uşor să fac afaceri fără să beau." Aş spune că nu este neapărat aşa. În mod normal când faci afaceri, mai ales atunci când ai de a face cu străinii, oamenii îşi aleg băuturile. Poţi comanda o băutură răcoritoare, iar el poate comanda apă minerală. Un altul poate comanda bere. Nimeni nu te va forţa să bei alcool. Poţi face propria alegere şi poţi bea cât vrei. În special printre intelectuali, un astfel de caz este rar. În mod normal este în felul acesta.

Fumatul este de asemenea un ataşament. Unii spun că fumatul îi înviorează. Eu numesc asta auto-înşelare şi înşelarea celorlalţi. Când se simt obosiţi din cauza muncii sau a scrisului, pot dori să ia o pauză de ţigară, şi se pot simţi învioraţi după ce fumează. De fapt nu este aşa. Este din cauză că au luat o pauză. Minţile umane pot crea o impresie falsă şi o iluzie, care mai târziu devine un concept şi o credinţă falsă, ca de exemplu aceea că fumatul înviorează. Nu poate face asta deloc şi nici nu poate juca un astfel de rol. Fumatul nu face nimic bun corpului uman. Dacă cineva fumează mult timp, la disecţie doctorul va descoperi că bronhiile şi plămânii săi sunt negri peste tot.

Nu vor practicanţii noştri să-şi purifice corpurile? Corpurile tale vor fi purificate continuu şi vei progresa constant spre niveluri înalte. Însă tu adaugi acest lucru corpului tău. Nu vei merge în direcţie opusă nouă? În plus mai este şi o dorinţă puternică. Unii ştiu că este dăunător, dar pur şi simplu nu se pot lăsa. De fapt, vă spun că nu este uşor să te laşi fără să ai îndrumarea unei minţi drepte. Ca practicant, lasă-te astăzi ca de un ataşament şi vezi dacă poţi. Îi sfătuiesc pe toţi cei care vor să practice cu adevărat cultivarea să se lase de fumat de astăzi şi este garantat că se vor lăsa. Nimeni nu se gândeşte să fumeze în timpul acestui curs. Dacă vrei să te laşi, este garantat că vei putea. Atunci când mai fumezi o ţigară, nu va mai avea un gust plăcut. Când vei citi această lecţie, va avea acelaşi efect. Bineînţeles că noi nu vom avea grijă de acest lucru dacă nu vrei să practici cultivarea. Cred că ar trebui să te laşi, ca practicant. Odată foloseam un astfel de exemplu "Aţi văzut vreodată un buddha sau un taoist cu ţigara în gură?" Cum poate exista aşa ceva? Care este scopul tău, ca practicant? N-ar trebui să te laşi? Aşadar, eu zic că dacă vrei să practici cultivarea, ar trebui să te laşi. Îi face rău corpului tău şi este de asemenea o dorinţă, exact contrariul cerinţelor pentru practicanţi.

 

Invidia

Menţionez frecvent problema invidiei atunci când transmit Legea. De ce? Pentru că în China invidia se arată extrem de puternică. Este atât de puternică încât a devenit naturală şi lumea nici n-o mai sesizează. De ce este atât de puternică invidia la chinezi? Are propria sa origine. În trecut, chinezii au fost puternic influenţaţi de confucianism, aşa că sunt introvertiţi. Nu-şi exprimă supărarea sau bucuria, ci cred în stăpânire de sine şi toleranţă. Din cauza acestei obişnuinţe, în mare, naţiunea noastră a căpătat un caracter introvertit. Bineînţeles o astfel de personalitate are părţile ei bune, de exemplu a nu arăta forţa interioară. Dar are de asemenea dezavantaje, care pot produce efecte negative. În special în această perioadă de sfârşit a Dharmei, aspectele sale negative au devenit mai evidente şi pot încuraja adâncirea invidiei. Dacă cineva are veşti bune şi le face publice, ceilalţi vor deveni invidioşi. Unora le este frică să-şi menţioneze premiile sau unele beneficii obţinute în muncă, sau de altă natură, pentru ca ceilalţi să nu se simtă neplăcut atunci când le aud. Vesticii o numesc invidie orientală sau invidie asiatică. Întreaga regiune a Asiei este mai mult sau mai puţin aşa, din cauza influenţei confucianismului chinez, iar în special în China este foarte accentuată.

Această invidie este oarecum legată de egalitarismul absolut practicat odată. Până la urmă, dacă se prăbuşeşte cerul, toată lumea ar muri împreună. Toţi ar trebui să aibă o parte egală din ceva bun, şi toţi ar trebui să aibă aceeaşi mărire de salariu indiferent de procentul măririi. O astfel de mentalitate pare bună, toată lumea să fie tratată egal. Dar de fapt cum pot oamenii fi la fel? Sarcinile sunt diferite, cât şi cantitatea de muncă depusă. În acest univers există un principiu, numit "Nu se pierde, nu se câştigă". Pentru a câştiga, trebuie să pierzi. Printre oamenii obişnuiţi se spune că nu câştigi dacă nu munceşti pentru asta. Cu cât munceşti mai tare, cu atât câştigi mai mult. Cu cât munceşti mai puţin, cu atât câştigi mai puţin. Cu cât dai mai mult, cu atât obţii mai mult. Egalitarismul absolut practicat în trecut susţine că toţi sunt născuţi egali, iar ceea ce schimbă oamenii este viaţa post-natală. Cred că această afirmaţie este prea absolută. Când ceva este făcut absolut, devine incorect. Atunci de ce sunt oamenii născuţi bărbaţi şi femei? De ce nu arată la fel? Nu sunt născuţi la fel, unii sunt născuţi bolnavi sau handicapaţi. De la un nivel mai înalt se poate vedea întreaga viaţă a unei persoane în altă dimensiune. Cum poate fi la fel? Oamenii vor toţi să fie trataţi la fel. Dacă ceva nu este inclus în viaţa cuiva, cum poate fi la fel? Oamenii nu sunt la fel.

Prin comparaţie, personalitatea unui vestic este extrovertită. Se poate spune dacă este fericit sau supărat din aparenţe. O astfel de personalitate are avantajele ei, dar şi dezavantaje - nu poate exersa Ren. Cele două înclinaţii bazate pe înfăţişări diferite pot aduce consecinţe diferite. Dacă un chinez este lăudat şi tratat favorabil de către un supervizor, ceilalţi îşi pierd echilibrul psihic. Dacă cineva ia o primă, mai bine o pune în buzunar pentru ca ceilalţi să nu vadă. Este dificil să fii un muncitor model în zilele noastre. "Dacă eşti muncitor model, poţi face treaba bine. Ar trebui să vii dimineaţa devreme şi să pleci acasă seara târziu. Din moment ce eşti atât de bun, poţi să faci tu tot. Noi nu suntem suficient de buni." Ceilalţi vor spune ceva sarcastic. Este dificil să fi om bun.

În străinătate un astfel de caz este opus. Şeful poate să-i dea muncitorului o primă în plus dacă a făcut treabă bună astăzi. Muncitorul îşi va număra fericit banii în faţa celorlalţi şi va spune "Azi mi-a dat şeful atâţia bani". Poate spune fericit celorlalţi despre asta fără nici o consecinţă. Dacă un astfel de lucru se întâmplă în China şi cineva ia o primă în plus, chiar şeful îi va spune să-şi ascundă banii şi să nu-i lase pe ceilalţi să vadă. În străinătate, dacă un copil ia notă maximă la un test, aleargă fericit acasă strigând "Am luat notă maximă, am luat notă maximă!" Aleargă înapoi tot drumul spre casă. Unul dintre vecini va deschide poate uşa şi va spune "Bravo Tom, băiat bun". Altul poate deschide fereastra să-i spună "Bravo Jack, foarte bine!". Dacă acest lucru se întâmplă în China, este dezastru. Copilul aleargă acasă şi strigă "Am luat notă maximă, am luat notă maximă!" Vecinul începe să ocărească în casă chiar înainte să deschidă uşa. "Ce este atât de remarcabil că ai luat notă maximă? Se laudă! Cine n-a luat notă maximă?" Cele două feluri de a privi problema vor duce la rezultate diferite. Poate conduce la invidie. Dacă unuia îi merge bine, de obicei oamenii îşi vor simţi inima neîmpăcată în loc să se bucure pentru el. Poate apare o astfel de problemă.

Cu câţiva ani în urmă se practica un egalitarism absolut care a stricat conceptele ideologice ale oamenilor. Să dau un exemplu. La servici, cineva poate simţi într-o zi că ceilalţi din birou nu sunt la fel de capabili ca el. Orice ar face iese bine şi crede că este într-adevăr remarcabil. Îşi poate spune "Sunt calificat să devin director de fabrică sau chiar patron, sau ceva mai înalt. Cred că pot deveni chiar prim ministru." Şeful său poate de asemenea spune că este într-adevăr capabil şi poate îndeplini orice. Colegii săi pot spune şi ei că este capabil şi că are talent. În colectivul său, sau poate în acelaşi birou poate exista o altă persoană destul de incapabilă să facă ceva bun, sau chiar bună de nimic. Dar într-o bună zi această persoană incompetentă este promovată, nu el, devenind chiar şeful acestuia. El îşi va pierde echilibrul mental având inima neîmpăcată şi se va duce să vorbească cu şeful său şi ceilalţi colegi, devenind foarte supărat şi invidios.

Vă spun un astfel de principiu, pe care oamenii obişnuiţi nu-l pot realiza. Poţi crede că eşti bun la toate, dar nu este inclus în viaţa ta. Altul poate că nu este bun de nimic, dar are acest lucru în viaţa sa, iar ca urmare va deveni şef. Indiferent ce cred oamenii obişnuiţi, este doar părerea oamenilor obişnuiţi. Din perspectiva unei fiinţe mai înalte, progresul societăţii umane se face conform unei legi specifice de dezvoltare. Aşa că ceea ce face un om în decursul vieţii sale nu este aranjat conform capacităţilor lui. Budismul crede în principiul karmic al răsplatei şi recompensei. Viaţa îi este aranjată după karma sa. Indiferent cât de capabil eşti, poţi să n-ai nimic în viaţa aceasta dacă n-ai "De". Crezi că el nu este bun de nimic, dar are mult "De". Poate deveni un înalt oficial, sau poate face o mare avere. Un om obişnuit nu poate vedea acest lucru şi crede mereu că ar trebui să facă exact ce se pricepe. Aşa că se întrece şi se luptă toată viaţa cu inima profund rănită. Îi este amar şi se simte obosit. Mintea sa nu este echilibrată, nu poate mânca sau dormi bine, fiind dezamăgit. Atunci când îmbătrâneşte îi slăbeşte sănătatea şi apar tot felul de boli.

Ca practicanţi, cu atât mai mult nu trebuie să devenim aşa. Un practicant trebuie să urmeze cursul natural. Dacă ceva îţi aparţine, nu-l vei pierde. Dacă ceva nu este al tău, nu-l vei obţine chiar dacă te lupti pentru asta. Acest lucru bineînţeles nu este absolut. Dacă ar fi atât de absolut, n-ar mai exista chestiunea comiterii relelor. Cu alte cuvinte, există unii factori de instabilitate. Însă ca practicant eşti în principiu protejat de Fashen-ul maestrului şi alţii nu îţi pot lua ceea ce-ţi aparţine nici măcar dacă vor. Aşa că noi credem în urmarea cursului natural. Uneori crezi că ceva ar trebui să fie al tău, iar alţii îţi spun şi ei că este al tău. De fapt nu este al tău. Poţi probabil crede că îţi aparţine, dar în final nu-ţi aparţine. În acest caz se poate vedea dacă poţi abandona acel lucru. Dacă nu-l poţi abandona, va deveni un ataşament. O astfel de metodă va fi folosită pentru a te scăpa de ataşamentul pentru interes. Asta este de fapt. Deoarece oamenii obişnuiţi nu se pot ilumina la acest principiu, ei toţi se vor întrece şi se vor lupta pentru propriile interese.

Invidia se arată pur şi simplu prea puternică printre oamenii obişnuiţi. Se manifestă destul de mult şi în comunitatea cultivatorilor. Nu există respect între diferitele practici de qigong, unii susţin că o practică nu este bună în timp ce alţii spun că este bună, se fac tot felul de comentarii. După părerea mea, aparţin toate de îmbunătăţirea sănătăţii şi păstrarea condiţiei fizice. Majoritatea acestor practici care se luptă între ele aparţin acelor practici de la futi, care nu ţin la xinxing. Cineva poate practica qigong peste 20 de ani fără să-şi dezvolte nici o capacitate supranormală, în timp ce alţii le primesc la scurt timp după ce încep să practice. Apoi inima îi va deveni neîmpăcată: "Am practicat peste 20 de ani fără să dezvolt nici o capacitate supranormală, iar el le are. Ce fel de capacităţi supranormale a primit?" Se va înfuria. "Are futi şi demenţă provenită din cultivare!" Atunci când un maestru de qigong ţine o prelegere, cineva de acolo stă cu o atitudine lipsită de respect. "Ah, ce fel de maestru de qigong este? Nici măcar nu mă interesează ce spune." Maestrul de qigong poate fi într-adevăr incapabil să vorbească la fel de bine ca această persoană, din moment ce nu vorbeşte decât despre propria sa şcoală de practică, iar persoana respectivă studiază totul şi a luat parte la toate cursurile ţinute de maeştrii de qigong şi are un vraf de diplome. Într-adevăr ştie mult mai mult decât acel maestru de qigong. Dar la ce-i foloseşte? Totul este despre vindecarea bolilor şi păstrarea condiţiei fizice. Cu cât este mai încărcat de aceste lucruri, cu atât mai dezordonate şi mai complicate vor deveni mesajele şi cu atât mai greu îi va fi să practice cultivarea. Totul va fi haotic. În cultivarea adevărată se vorbeşte despre concentrarea pe o singură şcoală, şi n-ar trebui să apară probleme. Printre cultivatorii adevăraţi există astfel de cazuri. Lipsa reciprocă de respect şi faptul că mentalitatea de competiţie n-a fost abandonată pot conduce cu uşurinţă la invidie.

Să vă spun o poveste. În cartea "Investitura Zeilor" lui Shen Gongbao i s-a părut că Jiang Ziya este în vârstă şi incompetent. Dar Zeul Primar al Cerului l-a rugat pe Jiang Ziya să ofere titluri nemuritorilor. Shen Gongbao a devenit invidios "De ce trebuie el rugat să ofere titluri nemuritorilor? Vezi cât de capabil sunt. După ce mi se taie capul, îl pot pune la loc pe umeri. De ce n-am fost eu rugat să ofer titluri zeilor?" A devenit atât de invidios încât îi făcea mereu greutăţi lui Jiang Ziya.

Budismul de început, din timpul lui Sakyamuni, vorbea despre capacităţi supranormale. Însă în zilele noastre nimeni nu mai îndrăzneşte să menţioneze capacităţi supranormale în budism. Dacă menţionezi capacităţile supranormale vei fi acuzat de demenţă provenită din cultivare. Ce capacităţi supranormale? Nu le vor recunoaşte. De ce? În zilele noastre nici măcar călugării nu mai ştiu despre ce este vorba. Sakyamuni a avut zece mari discipoli, dintre care Mu Jianlian era numit de el numărul unu din punctul de vedere al capacităţilor supranormale. Sakyamuni a avut şi femei drept discipoli, dintre care Lian Huase era de asemenea numărul unu în capacităţi supranormale. Atunci când budismul a fost adus în China, era la fel. De-a lungul istoriei au existat mulţi călugări cu realizări. Când Boddhidarma a venit în China, a călărit pe o tulpină de trestie pentru a traversa un râu. Însă pe parcursul dezvoltării istorice capacităţile supranormale au fost din ce în ce mai respinse. Motivul principal este că oamenii de genul călugărilor seniori, mentorilor, sau abaţilor din temple nu sunt neapărat oameni cu înalte calităţi înnăscute. Deşi devin abaţi sau călugări seniori, acestea sunt numai poziţii ale oamenilor obişnuiţi. Sunt de asemenea practicanţi, numai că sunt profesionişti. Voi practicaţi cultivarea acasă ca amatori. Faptul că cineva are succes în cultivare sau nu depinde de cultivarea inimii. Este acelaşi lucru pentru toată lumea şi nu poate fi deloc altfel. Însă un călugăr junior care găteşte şi ţine focul aprins poate să nu aibă calitate înnăscută proastă. Cu cât suferă mai multe greutăţi cu atât îi este mai uşor să ajungă kaigong. Cu cât călugării seniori trăiesc mai confortabil, cu atât le este mai greu să devină kaigong, pentru că este implicată chestiunea transformării karmei. Călugărul junior suferă mereu şi este obosit din cauza muncii. Îşi va plăti karma mai rapid şi va deveni iluminat. Poate că într-o zi va deveni brusc kaigong. Dacă este kaigong sau iluminat, sau semi-iluminat, capacităţile sale supranormale vor ieşi toate la iveală. Călugării din templu vor veni toţi la el să-i ceară sfaturi şi toţi îl vor respecta. Însă un abate nu va putea suporta "Cum pot fi eu abate? Ce iluminare? Are demenţă provenită din cultivare! Daţi-l afară." Va fi dat afară din templu. Cu trecerea timpului nimeni în budism nu mai îndrăzneşte să menţioneze capacităţile supranormale în regiunile Han. Ştiţi cât de capabil era Jigong. Putea muta trunchiuri de copaci de la muntele Emei şi putea arunca buştenii într-un puţ, unul după celălalt. Totuşi în final a fost dat afară din templul Lingyin.

Chestiunea invidiei este foarte serioasă şi este legată direct de terminarea cultivării. Dacă ataşamentul invidiei nu este abandonat, orice aţi cultivat va slăbi. Există o astfel de regulă "Dreapta Realizare nu se va obţine în nici un fel dacă în cursul practicării cultivării nu este abandonată invidia." Poate aţi auzit toţi că, în trecut, Buddha Amitabha a vorbit despre ridicarea în paradis având karma. Dar aceasta nu se va putea întâmpla dacă nu abandonaţi invidia. Puteţi merge în paradis dacă aveţi karma, pentru cultivare mai departe, dacă sunt de îmbunătăţit alte aspecte minore. Însă este absolut imposibil s-o faceţi având ataşamentul invidiei. Astăzi le spun practicanţilor că nu trebuie să rămână în confuzie şi neiluminaţi în această privinţă. Ţelul pe care încercaţi să-l atingeţi este practicarea cultivării către nivelurile mai înalte. Ataşamentul invidiei trebuie abandonat. Aşa că am scos în evidenţă acest subiect pentru discuţie în această lecţie.

 

Chestiunea vindecării bolilor

Vorbind despre vindecarea bolilor, eu nu vă învăţ să vindecaţi boli. Mai mult, discipolii Falun Dafa adevăraţi trebuie să nu trateze pacienţi. O dată ce vindeci boala cuiva, toate lucrurile de la Falun Dafa din trupul tău vor fi luate înapoi de către Fashen-ul meu. De ce tratăm această chestiune atât de serios? Pentru că este un fenomen de subminare a Marii Legi. Nu numai că face rău propriei tale sănătăţi, o dată ce unii au vindecat o boală, îi mănâncă s-o facă din nou. Vor apuca pe oricine văd pentru a le vindeca bolile şi a se lăuda. Nu este acesta un ataşament? Va împiedica sever practica de cultivare.

Mulţi maeştri falşi de qigong profită de dorinţa oamenilor obişnuiţi de a trata pacienţi, după ce au învăţat qigong. Ei te învaţă lucruri de acest gen şi susţin că emiterea de qi poate vindeca boli. Nu este o glumă? Ai qi, dar el are de asemenea qi. Cum poţi trata un pacient cu qi-ul tău? Poate că qi-ul lui te-a tratat pe tine! Nu există nici o restricţie între acest qi şi celălalt qi. Atunci când cineva dezvoltă gong prin cultivare de nivel înalt, ce emite este materie de energie înaltă, care poate într-adevăr vindeca, stăpâni şi controla bolile, dar nu le poate elimina cauza. Aşadar, pentru a vindeca boli cu adevărat şi a scăpa complet de o boală, sunt necesare capacităţi supranormale. Există o capacitate supranormală anume pentru vindecarea fiecărei boli. Aş spune că există peste zece mii de capacităţi supranormale pentru vindecarea bolilor, există tot atâtea câte boli. Fără aceste capacităţi supranormale oricât de minunat ar fi tratamentul tău, nu va funcţiona.

Unii oameni au creat mult haos în comunitatea cultivatorilor în ultimii ani. Printre maeştrii adevăraţi de qigong, care au apărut în public pentru a vindeca bolile şi a păstra sănătatea, sau cei care au pavat drumul la bun început, cine preda vindecarea bolilor celorlalţi? Ceea ce făceau ei era vindecarea bolilor tale şi îţi arătau cum să practici cultivarea şi să-ţi păstrezi sănătatea. Te învăţau un set de exerciţii, iar tu îţi puteai vindeca bolile prin practica proprie. Mai târziu au apărut în public falşii maeştri de qigong, creând multă confuzie. Oricine va vrea să vindece boli folosind qigong va atrage posesiune de către spirite sau animale. Este cu siguranţă aşa. În circumstanţele din acea vreme, unii maeştri de qigong au vindecat pacienţi. Era pentru a coopera cu acel climat cosmic. Totuşi nu este o îndemânare a oamenilor obişnuiţi şi nu putea dura veşnic. A fost o consecinţă a climatului cosmic al acelui timp şi un produs al acelui timp. Mai apoi, când a început să fie predat special pentru vindecarea bolilor, a devenit haotic. Cum pot oamenii obişnuiţi vindeca boli în trei sau cinci zile? Unii afirmă "Pot vindeca boala aceasta sau cealaltă." Vă spun că asemenea oameni poartă toţi futi. Ştii tu ce fel de lucru şade în spatele lor? Sunt posedaţi de un spirit, dar nu simt şi nici nu ştiu. Se pot simţi bine şi se pot crede capabili.

Maeştrii adevăraţi de qigong trebuie să treacă prin mulţi ani de cultivare grea pentru a atinge un astfel de ţel. Te-ai întrebat vreodată dacă ai asemenea capacităţi supranormale puternice, pentru a elimina karma unui pacient atunci când îl vindeci? Ai primit vreodată vreo învăţătură adevărată? Cum poţi vindeca boli în trei sau cinci zile? Cum poţi vindeca boli cu mâinile unui om obişnuit? Însă aceşti maeştri falşi de qigong profită de slăbiciunile tale şi de ataşamentele oamenilor. Nu doreşti să vindeci bolile altora? Ei bine, organizează o clasă de tratament care te învaţă unele metode de vindecare, de exemplu acul qi, metoda iluminării cu lumină, eliberarea de qi, compensarea de qi, aşa-numita acupresură, aşa-numita metodă a prinderii, etc. Există o mulţime de metode, menite să-ţi ia banii.

Să vorbim despre metoda prinderii. Am observat o astfel de situaţie. De ce se îmbolnăvesc oamenii? Cauza fundamentală a faptului că cineva se simte rău şi a tuturor necazurilor sale este karma şi câmpul karmic de substanţă neagră. Este ceva negativ şi rău aparţinând lucrurilor yin[3]. Fiinţele acelea malefice sunt de asemenea ceva negativ şi sunt toate negre. Aşa că pot veni, pentru că mediul le-o permite. Aceasta este cauza fundamentală pentru care cineva este bolnav, cauza principală a bolilor. Bineînţeles, mai există alte două forme. Una este o fiinţă extrem de microscopică de densitate mare, ca o masă de karma. Cealaltă este livrată ca printr-o conductă, observându-se foarte rar. Este acumulată toată de strămoşi şi dată mai departe. Există astfel de cazuri.

Să vorbim despre ceva foarte comun. Cineva poate avea o tumoare, infecţie sau proliferare osoasă, etc. undeva prin corp. De fapt, în acel loc, în altă dimensiune există o fiinţă. Există o fiinţă într-o dimensiune foarte adâncă. Un maestru obişnuit de qigong sau o capacitate supranaturală obişnuită nu pot detecta fiinţa; pot vedea numai câmpul de qi negru din corp. Este corect să afirmăm că oriunde există qi negru, există boală. Însă nu qi-ul negru este cauza fundamentală a bolii, ci faptul că într-o dimensiune foarte adâncă acolo există o fiinţă care creează un astfel de câmp. Aşa că unii vorbesc despre descărcarea sau îndepărtarea câmpului de qi negru. Descarcă-l cum vrei! În scurt timp va apare din nou. Unele fiinţe sunt foarte puternice şi vor aduce din nou qi-ul de îndată ce este îndepărtat. Îl pot aduce singure. Tratamentul nu va funcţiona indiferent cum este aplicat.

Conform unuia care vede cu ajutorul capacităţilor sale supranormale, oriunde există qi negru, se consideră qi de boală. Un doctor în medicină chineză va găsi canalele blocate, qi-ul şi sângele nu circulă, sau meridianele sunt înfundate în acel loc. Pentru un doctor în medicină vestică, locul poate prezenta simptomele unui ulcer, tumoare, proliferare osoasă, sau inflamaţie, etc. Există o astfel de formă manifestată în dimensiunea noastră. După ce îndepărtezi acea fiinţă, vei observa că nu va mai fi nici o problemă cu corpul în dimensiunea aceasta. Indiferent dacă este o hernie de disc sau o proliferare osoasă, după ce îndepărtezi acel lucru şi cureţi locul vei observa că s-a vindecat instantaneu. Poţi face încă o radiografie şi vei observa că proliferarea osoasă a dispărut. Motivul fundamental este acea fiinţă care funcţiona.

Unii oameni afirmă că poţi vindeca boli în trei sau cinci zile şi îţi vor preda metoda prinderii. Arată-mi şi mie! Oamenii sunt cei mai slabi, în timp ce această fiinţă este destul de puternică. Îţi poate controla mintea şi te poate manipula după voie. Îţi poate chiar curma viaţa cu uşurinţă. Tu zici că o poţi prinde, dar cum? N-o poţi atinge cu mâinile unui om obişnuit. Încerci s-o apuci acolo în zadar, iar ea te va ignora şi în sinea ei va râde de tine. Este destul de ridicol să încerci să apuci în zadar. Dacă o poţi atinge cu adevărat, îţi va răni mâinile instantaneu. Aceea va fi o rană reală! Am văzut oameni ale căror mâini arătau normal, la orice examinare. Corpurile lor nu arătau bolnave şi cele două mâini nu arătau afectate, dar nu puteau fi ridicate şi atârnau aşa. Am dat peste un astfel de pacient. Corpul său din altă dimensiune era lovit, fiind într-adevăr schilodit. Dacă acel corp al tău va fi rănit, nu vei fi handicapat? Unii m-au întrebat "Învăţătorule, voi putea practica qigong? Am avut o operaţie de sterilizare sau am scos ceva." Eu spun că nu contează, deoarece corpul din cealaltă dimensiune n-a avut operaţie, iar acela este cel care contează în timpul exerciţiilor. Aşa că, după cum am spus adineaori, atunci când încerci s-o apuci te va ignora şi nu vei putea ajunge la ea. Dacă o atingi, îţi va răni probabil mâna.

Pentru a sprijini un eveniment major de qigong, am luat cu mine câţiva discipoli pentru a participa la Târgurile de Medicină Orientală, în Beijing. Am fost cei mai remarcaţi la ambele târguri. La primul târg, Falun Dafa a noastră a fost onorată ca Steaua Şcolilor de qigong. La cel de-al doilea, erau atât de mulţi oameni încât nu se mai putea face mare lucru. Nu erau prea mulţi oameni la celelalte standuri, însă la standul nostru era îmbulzeală. Erau trei cozi. Prima coadă era formată de cei care se înregistraseră dimineaţă devreme pentru tratementul de dimineaţă. Cea de-a doua coadă era formată din cei care se înregistrau la tratamentul de după amiază. Cea de-a treia aştepta autograful meu. Noi nu vindecăm boli. De ce am făcut acest lucru? Am participat pentru a sprijini un eveniment naţional de qigong şi a aduce o contribuţie la cursul acestuia.

Mi-am împărţit gong-ul discipolilor care erau cu mine. Fiecare discipol avea o parte care era ca o masă energetică alcătuită din peste o sută de capacităţi supranormale. Le-am sigilat mâinile. Chiar şi aşa, mâinile unora au fost muşcate şi băşicate, sau sângerau, lucru care s-a întâmplat frecvent. Fiinţele erau destul de vicioase. Crezi că poţi îndrăzni s-o atingi cu mâinile unui om obişnuit? În afară de asta, nu poţi ajunge la ea. Fără acel tip de capacitate supranormală nu va funcţiona, deoarece din cealaltă dimensiune va şti ce gândeşti o dată ce mintea ta începe să gândească. Atunci când încerci s-o prinzi, va fugi. O dată ce pacientul iese pe uşă, se va duce înapoi acolo, iar boala i se va întoarce. Pentru a rezolva acest lucru, este necesară capacitatea supranormală de ţintuire a ei când întinzi mâna. După ce o ţintuim acolo, avem o altă capacitate supranormală care odată se numea Marea Cale de Prindere a Sufletelor, iar această capacitate este şi mai puternică. Poate scoate yuanshen-ul cuiva afară şi brusc persoana va fi incapabilă să mai mişte. O astfel de capacitate supranormală are un scop anume, iar noi am folosit-o pentru a prinde. Se ştie că în mâna unui Tathagata, bolul care-l acoperă pe Sun Wukong[4] îl poate transforma într-un mic punct, deşi tu îl vezi mare. O astfel de capacitate supranormală poate avea un astfel de efect. Indiferent cât de mare sau de mică este fiinţa, va fi prinsă instantaneu cu mâna şi va deveni foarte mică.

În plus nu este acceptabil ca mâna cuiva să intre în corpul de carne al unei persoane şi să scoată ceva de acolo. Aceasta ar aduce dezordine în societatea umană. Aşa ceva este absolut interzis. Chiar dacă este posibil, nu poate fi făcut în felul acesta. Mâna care caută este una din altă dimensiune. Să presupunem că cineva are necazuri cu inima. Atunci când această mână vine spre inimă pentru a o apuca, mâna din cealaltă dimensiune intră în corp şi o prinde într-o clipită. După ce o apucă, mâna ta de afară prinde şi ea şi va fi ţinută cu ambele mâini. Este destul de vicioasă. Uneori îţi intră în mână şi vrea să foreze înăuntru. Alteori muşcă şi ţipă. Deşi pare mică atunci când este ţinută în mână, va deveni destul de mare dacă-i dai drumul. Nu este ceva care poate fi atins de oricine. Fără o astfel de capacitate supranormală, nu poate fi atinsă în nici un fel. Nu este atât de simplu cum îşi închipuie oamenii.

Bineînţeles existenţa acestei forme de tratament prin qigong poate fi permisă în viitor. În trecut a existat întotdeauna. Însă este necesară o condiţie. Persoana respectivă trebuie să fie practicant. În timpul practicării cultivării, îi este permis să facă un asemenea lucru pentru nişte oameni buni, din compasiune. Dar nu poate elimina karma complet, pentru că n-are virtuţi puternice. Aşa că încercările vor exista, numai că anumite boli vor fi vindecate. Un maestru obişnuit de qigong nu este cineva care a obţinut Calea. El poate numai amâna sau eventual transforma boala. Poate să fie capabil s-o transforme în alte necazuri. Însă se poate ca el însuşi să nu ştie că o amână. Dacă sistemul său de cultivare cultivă paraconştiinţa, acest lucru va fi făcut de paraconştiinţa sa. Practicanţii unor căi de cultivare par a fi destul de faimoşi. Mulţi maeştri binecunoscuţi de qigong nu au gong, deoarece acesta creşte pe corpul paraconştiinţei. Cu alte cuvinte, unora le este permis să facă un astfel de lucru în timpul cultivării, pentru că ei continuă să stea la acest nivel. Au practicat de mai mult de zece ani, sau câteva decenii şi nu pot trece de acest nivel. Aşa că vizitează mereu pacienţi pe parcursul vieţii lor. Pentru că rămân la acest nivel, le este permis să facă acest lucru. Discipolilor Falun Dafa le este strict interzis să vindece boli. Dacă un pacient acceptă, îi poţi citi această carte; boala poate fi vindecată dacă bolnavul o poate accepta. Dar rezultatele diferă în funcţie de cantitatea de karma pe care o poartă fiecare.

 

Tratamentul în spital şi vindecarea prin qigong

Haideţi să vorbim despre relaţia dintre tratamentul în spital şi vindecarea prin qigong. Unii doctori în medicină vestică nu vor să recunoască qigong-ul, se poate spune că majoritatea lor. Din punctul lor de vedere, dacă qigong-ul poate vindeca boli, de ce mai este nevoie de spitale? Înlocuiţi-ne spitalele! Dacă qigong-ul vostru poate vindeca boli numai cu mâna, fără a mai apela la injecţii, medicamente, spitalizare, n-ar fi bine să ne înlocuiţi spitalele? O astfel de opinie nu este nici raţională şi nici rezonabilă. Unii nu cunosc qigong-ul. De fapt qigong-ul nu poate fi asemenea tratamentelor oamenilor obişnuiţi. Nu este o tehnică a oamenilor obişnuiţi, este ceva supranatural. Fiind ceva atât de supranatural, cum se poate permite să interfereze cu societatea umană obişnuită pe o scară largă? Un buddha este extrem de capabil. Poate şterge toate bolile omenirii cu o singură mişcare a mâinii. De ce n-o face? În plus, există atât de mulţi buddha. De ce nu-şi arată ei mila vindecându-ţi bolile? Deoarece societatea umană există într-o astfel de stare, având naştere, bătrâneţe, boli şi moarte. Toate acestea au relaţii karmice de răsplată şi retribuţie. Trebuie să plăteşti datoria pe care o ai.

Dacă ai vindeca boli, ar însemna că încalci acest principiu. Cineva ar putea face rele, fără să mai plătească pentru ele. Este în regulă? Atunci când n-ai o mare abilitate de a rezolva această problemă complet, îţi este permis s-o faci din compasiune şi ca persoană în cursul cultivării. Ţi se permite să faci aşa ceva deoarece compasiunea ta a ieşit la iveală. Însă dacă vei putea rezolva într-adevăr aceste probleme, nu ţi se va permite s-o faci pe scară largă. În acel caz, vei submina starea societăţii umane obişnuite, ceea ce nu este permis. Aşa că nu va funcţiona dacă spitalele oamenilor obişnuiţi vor fi înlocuite de qigong, care este o Lege supranaturală.

Dacă în China s-ar fi permis construirea de spitale de qigong, şi o grămadă de maeştri de qigong ar veni să facă asta, cum credeţi că ar arăta? Nu va fi permis, pentru că ei toţi menţin starea societăţii umane obişnuite. Dacă s-ar crea spitale qigong, clinici qigong, centre de sănătate şi de tratament qigong, eficacitatea maeştrilor de qigong ar scade brusc, şi instantaneu rezultatele tratamentelor n-ar mai fi bune. De ce? Pentru că un astfel de lucru ar fi făcut printre oamenii obişnuiţi. Legea lor trebuie să fie la fel de înaltă ca a oamenilor obişnuiţi, iar ei trebuie să fie la acelaşi nivel cu oamenii obişnuiţi. Eficacitatea tratamentului lor ar trebui să fie aceeaşi cu a spitalului. Aşa că tratamentele lor n-ar funcţiona bine. Ar avea nevoie de mai multe aşa-numite sesiuni de vindecare pentru a trata o boală. În mod normal este aşa.

Cu sau fără spitale qigong, nimeni nu poate nega faptul că qigong-ul poate vindeca boli. Qigong-ul a fost promovat public de atâta timp şi mulţi au obţinut cu adevărat vindecarea bolilor şi păstrarea condiţiei fizice prin practică. Indiferent dacă boala a fost amânată de un maestru de qigong, sau cum a fost tratată, până la urmă boala a dispărut. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate nega faptul că qigong-ul poate vindeca boli. Majoritatea oamenilor care au fost la un maestru de qigong sunt cei cu boli serioase sau dificile, care nu se puteau trata în spital. S-au dus la un maestru de qigong pentru a-şi încerca norocul şi în final au fost vindecaţi. Cei care îşi puteau vindeca bolile în spital nu se duceau la maeştri de qigong. În special la început, oamenii gândeau în acest fel. Aşa că qigong-ul poate vindeca boli. Dar nu poate fi aplicat asemenea celorlalte lucruri care se fac în societatea umană obişnuită. O interferenţă pe scară largă este absolut nepermisă. La scară mică, sau fără să aibă influenţă, sau o practică ce nu este notabilă, se permite. Dar nu va lecui complet boala, aceasta este sigur. Cea mai bună cale de a vindeca boli este de a practica qigong tu însuţi.

Unii maeştri de qigong afirmă de asemenea că spitalele nu pot vindeca boli şi că eficacitatea tratamentelor din spitale este aşa sau aşa. Ce putem spune despre asta? Bineînţeles sunt felurite motive. După cum văd eu, cel principal este că standardul moral al omenirii a atins un punct coborât, ceea ce conduce la o mulţime de boli ciudate pe care spitalele nu le pot vindeca. Nici medicamentele nu au efect. În plus există o mulţime de medicamente false. Motivul este că societatea umană a devenit coruptă într-un astfel de grad. Nimeni nu trebuie să dea vina pe ceilalţi, căci toată lumea a pus gaz pe foc. Drept urmare, fiecare va avea necazuri în practicarea cultivării sale.

Unele boli nu pot fi diagnosticate în spital, deşi există. Unii au fost diagnosticaţi cu boli care nu au nume şi care n-au mai fost întâlnite. Spitalele le numesc pe toate acestea "boli moderne". Pot vindeca spitalele boli? Bineînţeles că pot. Dacă spitalele n-ar putea vindeca boli, de ce s-ar mai duce lumea acolo la tratament? Spitalele încă sunt capabile să vindece boli, dar mijloacele lor de tratament ţin de nivelul oamenilor obişnuiţi, în timp ce bolile sunt supranaturale. Unele boli sunt destul de serioase. Aşa că în cazul unei astfel de boli, spitalele cer tratament din timp, altfel vor nu vor mai putea fi de ajutor. Supradozele de medicamente pot şi ele intoxica. În zilele noastre tratamentele medicale sunt la acelaşi nivel cu ştiinţa şi tehnologia. Toate acestea sunt la nivelul oamenilor obişnuiţi. Aşa că eficacitatea tratamentului este aceasta. O chestiune care trebuie clarificată este că vindecarea obişnuită prin qigong şi tratamentul în spital amână numai greutăţile, care sunt cauzele fundamentale ale bolii, poate către partea a doua a vieţii, sau mai târziu. Ele nu îndepărtează complet karma în nici un fel.

Să vorbim despre medicina chineză. Medicina chineză este foarte aproape de vindecarea prin qigong. În China antică, capacităţile supranormale erau în general comune doctorilor în medicină chineză, de exemplu Sun Simiao, Huatuo, Li Shizhen, Bian Que[5], etc. Aceşti mari oameni de ştiinţă medicală aveau toţi capacităţi supranormale care au fost toate documentate în lucrări medicale. Însă asemenea lucruri excelente sunt deseori criticate în zilele noastre. Ceea ce a moştenit medicina chineză sunt numai reţetele sau experienţa de cercetare. Medicina Chinei antice era destul de avansată, iar gradul de progres era deasupra ştiinţei medicale de acum. Unii oameni pot crede că ştiinţa medicală modernă este atât de avansată şi există scanere CT pentru examinarea corpului intern uman şi scanere cu ultrasunete, fotografii şi radiografii. Deşi echipamentul modern poate fi destul de avansat, în opinia mea încă nu este la fel de bun ca medicina antică chineză.

Huatuo a văzut o tumoare în creierul lui Caocao[6] şi a vrut s-o opereze. Caocao a crezut că vrea să-l omoare aşa că l-a aruncat în închisoare. Huatuo a murit în final în închisoare. Atunci când Caocao s-a îmbolnăvit din nou, şi-a amintit de Huatuo şi l-a căutat. Dar Huatuo murise deja. Mai târziu Caocao a murit într-adevăr din cauza bolii sale. Cum de a ştiut Huatuo? A văzut-o. Aceasta este capacitatea umană supranormală pe care o aveau toţi marii doctori din trecut. După ce tianmu-ul este deschis, se pot vedea toate cele patru laturi ale corpului omenesc, dintr-o singură parte. Se poate privi din faţă în spate, în stânga sau în dreapta. Se poate vedea strat după strat şi se poate vedea cauza fundamentală a bolii, de deasupra dimensiunii acesteia. Poate face ştiinţa modernă acest lucru? Sunt departe de aceasta. Va lua încă o mie de ani! Scanerele CT, scanerele cu ultrasunete şi radiografiile pot examina interiorul corpurilor umane. Dar echipamentele sunt prea mari, nu sunt portabile şi au nevoie de curent electric. Cum se pot compara cu tianmu-ul care vine cu tine şi care nu are nevoie de curent?

Unii vorbesc despre cât de minunată este medicina modernă. Aş spune că nu este neapărat aşa. Plantele medicinale antice chinezeşti puteau vindeca într-adevăr boli o dată ce erau aplicate. Sunt o mulţime de lucruri care n-au mai fost transmise, dar multe dintre ele nu sunt încă pierdute şi sunt încă folosite de oameni. Când ţineam o prelegere în Qiqihar[7], am văzut pe cineva care avea un stand pe stradă şi care scotea dinţi pentru oameni. Dintr-o privire am ştiut că era din sud, pentru că nu era îmbrăcat ca unul din nord-est. Nu refuza pe nimeni dintre cei care veneau la el. Scotea dinţi pentru toată lumea care venea şi avea acolo o grămadă de dinţi. Scopul său nu era să scoată dinţi, ci să vândă un medicament lichid. Medicamentul său lichid răspândea un qi gălbui foarte gros. Când scotea dinţi, deschidea sticla cu medicament şi o orienta către locul dintelui bolnav, pe exteriorul obrazului pacientului. Pacientul era rugat să inhaleze qi-ul medicamentului lichid gălbui, care abia era consumat. Apoi sticla cu medicament era sigilată şi pusă deoparte. Omul scotea un băţ de chibrit din buzunar. În timp ce vorbea despre medicamentul său, împingea dintele bolnav cu băţul de chibrit şi acesta cădea. Nu era dureros. Dintele avea câteva pete de sânge, dar nu exista sângerare. Haideţi să ne gândim. Un băţ de chibrit poate fi rupt dacă se aplică forţă. Dar el îl folosea pentru a scoate un dinte, cu atât de puţină forţă.

Am spus că există unele lucruri care au fost transmise printre oamenii din China şi pe care instrumentele precise ale medicinei vestice nu le pot egala. Să vedem ce tratament este mai eficace. Băţul său de chibrit putea scoate dintele. Dacă un doctor în medicină vestică vrea să scoată un dinte, îţi va face mai întâi injecţii cu anestezic în câteva locuri. Injecţiile sunt şi ele destul de dureroase. Va trebui să aştepte până când anestezicul îşi face efectul. Apoi va scoate dintele cu cleştele. Dacă nu-i atent, rădăcina se poate rupe în gingie, după mult efort. Atunci, doctorul va folosi un ciocan şi o daltă pentru a săpa după ea, făcând pacientul să palpite de frică şi emoţie. După aceea, va fi folosit un instrument de precizie pentru a sfredeli. Unii au dureri atât de mari din cauza forezei, încât sar.